Să fim mai buni în fiecare zi unii cu alții, oare o fi greu? Sau doar de sărbători, că așa dă bine societății?
Nu cred că nu cunoașteți sau nu ați văzut semeni de-ai noștri care abia își duc zilele, care se sacrifică pe ei pentru ca ai lor copii să aibă măcar o pâine pe masă! Când îi vedeți, sau dacă îi cunoașteți, atunci când vă gândiți la ei, ce faceți pentru ei?
Nu trebuie să fie o zi sau o perioadă de timp specială pentru a fi mai buni unii cu alții! Dacă am face asta zilnic, poate că și societatea ar progresa, ar fi mai bună, poate ar scăpa de fărădelegi, de războaie, de foamete, boli, sărăcie etc.
Vă prezentăm un caz, un caz din miile de cazuri care își duc viața aici, lângă noi. Dar pe care cine trebuie și poate să le rezolve problemele nu o face, pentru că ori se face că nu vede, ori chiar nu îi pasă!
Un nume: Țancă Dănilă Adonis, din Lupeni. Un om care își duce viața de zi cu zi dintr-o pensie de handicap de 395 lei, om care și-a pierdut o mână într-un accident de tren și este tată a 3 copii. Că să poată trăi și să poată pune ceva pe masă copiilor, mai apelează la mila trecătorilor.
Acest om are nevoie de alimente, îmbrăcăminte pentru copii, de un venit decent. Noi, adică Asociația Persoanelor cu Dizabilități Valea Jiului, sperăm că am adus o rază de lumină în viața acestui om prin plasa cu alimente ce i-am dat-o.
Din păcate, este prea puțin pentru acești oameni care înfruntă lipsurile și foamea zi de zi. Este prea puțin nu pentru că noi, ca asociație, nu putem ajuta decât în limita micului nostru buget din donații și cotizații. Dar societatea în ansamblul său, prin programele și instituțiile statului, ar putea! Doar să se vrea!
